0

Bucurându-se de cinstea de a fi ucenic şi următor al Înaintemergătorului (Ioan 1, 35), prins în mreaja apostolească a „pescarilor de oameni” (Matei 4, 19-20), fericit cu cinstea de a fi „cel dintâi chemat” (Ioan 1, 35-40), Sfântul Andrei s-a numărat printre cei 12 Apostoli mari, care au fost mereu în preajma Mântuitorului Hristos. Din acest motiv, în iconografie, el este nelipsit din grupul acestora, deosebindu-se doar prin trăsăturile fizionomice particulare şi prin anumite însemne specifice.

Indiferent de suportul pictural sau de tehnica adoptată, se respectă indicaţia ermeneutică, el fiind pictat „bătrân, cu părul încârlionţat, cu barba despărţită în două părţi, ţinând în mână cruce şi o hârtie înfăşurată” (Erminia picturii bizantine, 2000, p. 149), adică un rotulus, pergament în formă de fâşie lungă ce se înfăşoară ca un sul. În Orientul mediteranean era forma uzuală a vechilor manuscrise, devenind, în pictura iconografică ortodoxă, un atribut al profeților şi sfinţilor (Vasile Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, p. 263). Sfântul Andrei poartă vestimentaţia antică, la care se remarcă acea bandă purpurie sau aurie, de pe umăr, numită clavus (plural clavi). Provenind din vestimentaţia romană, era, de regulă, vizibilă chiar şi atunci când, pe deasupra, se purta o mantie. În arta bizantină, clavus împodobeşte cămaşa lui Hristos, a îngerilor şi a apostolilor (Oxford Dictionary of Bizantium, vol. 1, pp. 469-470), constituind un însemn iconografic distinctiv.

Sfântul Apostol Andrei şi crucea sa

În urma Pogorârii Sfântului Duh în chip de limbi de foc şi după răspândirea apostolilor în lumea largă, Sfântul Andrei a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Galatia şi Samaria, pentru ca apoi, după cum mărturiseşte Tradiţia, să meargă în Asia Mică, prin Bitinia Tracia, și Grecia (Macedonia, Tesalia și Ahaia) şi Pont, până la Sinope, ajungând apoi pe ţărmul Mării Negre până în Dobrogea, Scythia Minor, Epir şi Ahaia. Aici, Sfântul Andrei a suferit moarte martirică în oraşul Patra, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X (ce trimitea către iniţiala numelui lui Hristos în greacă, Χριστός), fiind cunoscută şi sub numele latin de crux decussata, de la cifra zece din scrierea latină (Ivan Evseev, Enciclopedia simbolurilor religioase şi arhetipurilor culturale, 2007,p. 152). Acesta este şi motivul pentru care, în icoana sa, sfântul e însoţit de crucea specifică, după cum indică şi Erminia: „Sfântul Apostol Andrei [cel întâi chemat], fiind răstignit cu capul în jos [de locuitorii din Ahaia sub un măslin], (pe o cruce rezemată pe un braţ), se săvârşeşte” (Erminia, p. 192) – cunoscută, de atunci, ca fiind „Crucea Sfântului Andrei”.

Diverse reprezentări în iconografia bisericilor noastre

În primul rând, Sfântul Andrei apare pictat întotdeauna în rândul celor 12 apostoli, fie pe iconostas, latura nordică, după Petru, Pavel, Ioan, Matei, Luca şi Marcu (Erminia, p. 149), fie în Împărtășirea Apostolilor (Cina cea de taină sau Liturghia arhierească, scenă pictată în hemiciclul Sfântului Altar, deasupra ferestrei din ax), în grupa sfinţilor din dreapta Mântuitorului, cea care primeşte Sfântul Sânge (Ene Branişte, Programul iconografic al bisericilor ortodoxe, Îndrumător pentru zugravii de biserici, 2017, p. 5). Mai este reprezentat pe tamburul turlei, sub proroci, în rândul apostolilor, „în picioare, ţinând în mâini rulouri ori cărţi cu inscripţii din cuvintele propovăduirii lor ori semnele (simbolurile) vredniciei lor apostolice şi ale muceniciei lor” (Ene Branişte, Programul…, p. 13) şi în scena Judecăţii de apoi, unde cei 12 Apostoli sunt rânduiţi în două cete. El apare de-a dreapta lui Hristos, începând de la marginea dinspre miazănoapte, înspre mijloc, după cum e rânduit şi pe tâmplă, zicând: „Luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma” (Erminia, p. 216). În pictura exterioară moldovenească, apare în cadrul Cinului (cinu = ordine, ierarhie, rang), o dezvoltare a Deisis-ului.

În afara acestor prezenţe, integrate şirului apostolilor, Sfântul Andrei se remarcă în momentul-cheie al chemării la propovăduire (Luca 5, 1-11): „Marea şi două corăbii, şi într-una este Hristos, şi Petru îngenuncheat înaintea Lui, iar Andrei trăgând mreaja; şi în cealaltă corabie, Ioan şi Iacov cu tatăl lor [Zevedeu] trăgând şi ei tot la această mreajă, cu mulţime de peşti în ea” (Erminia, p 104). Tot Erminia îi menţionează prezenţa şi în momentul potolirii furtunii pe mare (Matei 8, 23-27 şi Marcu 4, 35-41): „Marea tulburată şi în mijlocul ei, plutind deasupra, o corăbioară, şi Hristos dormind la cârmă; şi din sus de El, Petru şi Ioan întinzând mâinile către Dânsul cu frică, şi Andrei ţinând cârma, iar Filip şi Toma dezlegând pânzele…” (p. 106) şi al înmulţirii celor cinci pâini (Matei 14, 15-21; Ioan 6, 1-13) – „Dealuri şi un copil ţinând un paner cu cinci pâini şi doi peşti; şi Hristos stând şi uitându-se la cer, cu stânga ţine panerul, iar cu dreapta îl binecuvântează; şi aproape de el Filip şi Andrei şi mulţime multă de oameni şezând în cinci locuri…” (p. 108).

Rămânând credincios Înaintemergătorului şi nepărăsindu-l, Apostolul Andrei apare în iconografia Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, la temniţă unde, călăul, luând capul în mâini, îl dă fetei, iar „puţintel mai încolo, Apostolii Andrei şi Ioan” pun trupul Botezătorului în mormânt (Erminia, p. 170).

Apostolul cu nume de bărbat 

Prin jertfa lor, toţi apostolii au ajuns la „starea bărbatului desăvârşit” (Efeseni 4, 13), dar numai unul este purtător de nume pe măsură, căci Andrei Ἀνδρέας înseamnă „bărbat”, după cum subliniază şi condacul sfântului: „Pe grăitorul de Dumnezeu cel cu numele de bărbăţie numit şi cel mai întâi chemat dintre ucenicii Mântuitorului, pe fratele lui Petru să-l lăudăm. Că precum de demult acestuia şi nouă acum a strigat: veniţi, aflat-am pe Cel Dorit”.


Sursa: ziarullumina.ro


Like it? Share with your friends!

0