0

Descoperirea va fi confirmată de telescopul Hubble

Astronomii deja au descoperit o mulţime de exoplanete – planete în afara sistemului nostru solar care orbitează stele similare cu a noastră – dar, căutarea exolunilor (sateliţi ai planetelor din afara sistemului nostru solar) mai mici în jurul acestor planete continue.

Acum astronomii presupun că au găsit-o pe prima.

Potenţiala exolună a fost descoperită datorită puterii de mărire a telescopului Kepler al NASA şi în cele din urmă ne-ar putea permite să învăţăm mai multe despre formarea planetelor, lunilor şi sistemelor stelare.

La acest moment, potenţiala exolună a trecut primul său set de teste, aparent provocând trei scăderi  a intesităţii luminii stelei asupra căreai au fost efectuate măsurările – unul din semnele de control că aici ar putea fi ceva semnificativ.

De asemnea, exoluna are un nume: Kepler-1625b I.

„Noi suntem încântaţi despre acest fapt”, a declarat pentru BBC David Kipping,  un membru al echipei de la Universitatea Columbia.

„Statistic, formal, este o probabilitate foarte mare. Dar, oare noi avem încredere în statistici? Aceasta este ceva ce nu poate fi determinat.”

Această descoperire face parte dintr-un proces mai amplu denumit  The Hunt for Exomoons with Kepler (en) (HEK – Vânătoarea de Exoluni cu Kepler), o încercare de a realiza examinarea sistematică a galaxiilor din afara Caii Lactee folosind capacităţile observatorului Kepler – orbitalul observator spaţial poate urmări luminozitatea a peste 145 000 de stele din câmpul său vizual fix.

Noul candidat exolună a fost observat în jurul unei stele aflate la aproximativ 4000 de ani lumină distanţă de Pământ, şi se crede că el este aproximativ de dimensiunile lui Neptun (inspirând echipa săi dea porecla de Nep-lună (en)).

În ceea ce priveşte planeta Kepler-1625b, în jurul căreia s-ar putea învârti exoluna , ea pare a fi de dimensiunea lui Jupiter.

Ipoteza actuală susţine că imensa forţă gravitaţională a planetei Kepler-1625b la un moment dat a atras pe orbită satelitul (luna) Kepler-1625 I.

Următoarea etapă constă în a efectua interpretări suplimentare cu ajutorul telescopului Hubble în luna octombrie, ce ar trebui să confirme dacă privim sau nu o exolună.

Acest efort este mai mult decât pur şi simplu a bifa existenţa unei exoluni:  similar ca şi sateliţii lui Saturn din sistemul nostru solar, aceste obiecte stâncoase ar putea avea condiţii mai prielnice pentru viaţă decât planetele în jurul cărora se învârtesc.

Următorul refugiu a rasei umane ar putea fi mai degrabă o lună decât o planetă.

În ciuda acestei „probabilităţi statistice ridicate” pe care am menţionat-o mai devreme, cercetătorii sunt încă doar 50/50 convinşi că acesta se va dovedi a fi o exolună.

Lucrarea lor nu a fost încă publicată într-un jurnal pentru a fi revizuită prealabil, astfel alţi astronomi încă nu au avut şansa să analizeze rezultatele.

Şi, da, noi am mai fost odată la această etapă. Un alt candidat a fost identificat în 2014 (en), dar oamenii de ştiinţă încă nu au nici o modalitate de a dovedi dacă el este într-adevăr o exolună sau nu.

Deci, nu ar trebui să fim prea intuziasmaţi – dar, există o şansă reală că vânătoarea noastră de lungă durată cu scopul de a găsi o exolună este aproape de sfârşit.

„Eu aş spune că acesta este cel mai bun [candidat] pe care l-am avut”, a spus Kipping pentru BBC.

„Aproape de fiecare dată când dăm peste un candidat şi el trece testele noastre, noi inventăm altele până când el în cele din urmă moare – atunci când nu reuşeşte unul din ele.. în acest caz, noi am aplicat toate testele vreodată efectuate şi el le-a trecut pe toate. Pe de altă parte, noi avem doar trei cazuri”.


Read more: http://inbors.com/


Like it? Share with your friends!

0

What's Your Reaction?

Cry Cry
0
Cry
Cute Cute
1
Cute
Damn Damn
0
Damn
Dislike Dislike
0
Dislike
Like Like
1
Like
Lol Lol
0
Lol
Love Love
0
Love
Win Win
0
Win
WTF WTF
0
WTF