0

În vara anului 1914 vedea lumina zilei, pe meleagurile Munteniei, Eftimie Croitoru – cel care avea să devină peste decenii, printr-o decizie proprie, pe deplin asumată, autorul unei memorabile fapte de eroism.

În zilele de urgie și incertitudine ale toamnei anului 1944, când trupele române au trebuit să se confrunte cu armata maghiară și germană (Ungaria fiind aliată a Germaniei naziste), tânărul Eftimie Croitoru activa într-o unitate de geniști. Cu puțină vreme în urmă, Armata Română eliberase o parte din Ardeal de sub stăpânirea Ungariei.

În noiembrie 1944, compania din care făcea parte Eftimie Croitoru se ocupa de construirea podurilor plutitoare (alcătuite din ambarcațiuni interconectate) ce erau folosite de către trupele de uscat românești ce avansau, prin Ungaria, către teritoriile ocupate de către forțele inamice.

Într-un interval de timp foarte scurt, compania de geniști a soldatului Eftimie Croitoru a reușit să construiască un pod de o lungime remarcabilă, peste apele învolburate ale râului Tisa, la Tiszalok (Ungaria). Pe lângă dificultățile construirii podului, pontonierii și ceilalți ostași români responsabili de operațiune se confruntau și cu atacurile înverșunate ale inamicului. Au fost nenumărate încercări de distrugere a pontonului, întreprinse de către forțele germano-maghiare.

Militarii inamici au încercat, în mod repetat, să nimicească podul prin lansarea la apă a unor mine, dar și printr-un tir de artilerie care parcă nu se mai oprea. Dacă numai una dintre minele plutitoare ar fi atins podul, explozia iscată ar fi întârziat și periclitat, negreșit, prin distrugerile cauzate, operațiunile de traversare a râului Tisa. Dușmanul și-ar fi consolidat pozițiile, astfel că luptele ulterioare ar fi necesitat eforturi și sacrificii în plus, pentru greu încercații ostași ai României.

După finalizarea structurii, geniștii români trebuiau să vegheze necontenit, zi și noapte, pentru a asigura existența podului de vase. Minele plutitoare se succedau una după alta. Dispozitivele explozive lansate la apă de către inamicul maghiaro-german trebuiau prinse cu ajutorul căngilor, dirijate departe de pod. Militarii noștri își riscau viața clipă de clipă.


Citeste mai mult: http://www.cunoastelumea.ro/cum-si-a-dat-viata-pentru-tara-ostasul-erou-eftimie-croitoru-in-cel-de-al-ii-lea-razboi-mondial-o-poveste-despre-curaj-si-spirit-de-sacrificiu/


Like it? Share with your friends!

0

What's Your Reaction?

Cry Cry
0
Cry
Cute Cute
0
Cute
Damn Damn
0
Damn
Dislike Dislike
0
Dislike
Like Like
0
Like
Lol Lol
0
Lol
Love Love
0
Love
Win Win
0
Win
WTF WTF
0
WTF